O etapa fireasca in dezvoltatea mediilor de stocare a datelor informatice a fost introducerea pe piata a SSD-urilor (Solide State Drive), in traducere libera cunoscute drept unitate cu chipuri. Pe langa dorinta utilizatorilor de computere, de orice forma sau marime, de a-si pastra in siguranta datele, aparitia acestor tipuri de medii de stocare a venit si ca o necesitate datorita miniaturizarii terminalelor – diferenta de volum dintre un sistem desktop si o tableta sau un smartphone este mai mult decat evidenta.
Ce este un SSD
Vom vorbi despre SSD-uri la modul general. Fiecare companie producatoare incearca sa isi puna amprenta proprie pe produsul sau prin adaugarea sau eliminarea unor mici parti componente in definitiv nesemnificative pentru buna functionare a unei astfel de unitati de stocare.
Un SSD este, dupa cum am mai spus, un mediu de stocare a datelor informatice nevolatile care foloseste memorii cu semiconductori. Prin analogie, SSD-ul este versiunea mai mare si mai complexa a banalelor stick-uri de memorie. Trecerea de la stick-urile USB de memorie flash la hard-urile cu memorie de tip NAND era necesara pentru pastarea datelor incriptate si dupa oprirea device-ului principal. Lipsa partilor in miscare il face mult mai rezistent la socurile mecanice sau la alte accidente asemanatoare. Zgomotul este astfel mult diminuat datorita lipsei componentelor in miscare. Totodata amprenta de caldura s-a diminuat simtitor si ea, fapt care conduce la un mai bun management al sistemului.
Partea electrica, o componenta definitorie a unui SSD, are ca piesa de baza un mic procesor numit controler care face legatura dintre memoria NAND si restul calculatorului. Printre functiile pe care le are acest procesor amintim: detectarea erorilor si a nivelului de uzura, colectarea resturilor de informatie, realocarea blocurilor de memorie corupte. Toate acestea sunt executate printr-un program la nivel de firmware.
Tipuri de memorii ale SSD-ului
Cel mai utilizat tip de memorie esate cea de tip NAND pentru ca permite pastrarea in conditii optime de siguranta a datelor stocate. In plus, arhitectura unui bloc de memorie NAND permite o viteza superioara la nivelul intregului ansamblu de calcul.
Folosite cu precadere in mediul industrial, SSD-urile cu memorie de tip SLC (Single Level Cell) au o durata de viata indelungata si performante bune si foarte bune in ceea ce priveste viteza de scriere/citire a informatiilor. SLC inseamna de fapt cantitatea de informatii stocate intr-o celula, care in acest caz este doar pe un singur nivel.
Spre deosebire, MLC (Multi Level Cell) permite incriptarea datelor pe doua niveluri scazand astfel viteza de procesare a unitatii de stocare. Acest tip de memorie este destinata in principal utilizatorilor casnici.
Un alt tip de memorie cu care poate fi inzestrat un SSD este cea de tipul DRAM. O astfel de unitate are nevoie de conditii speciale de functionare datorita faptului ca acest tip de memorie este volatil, fapt care duce la pierderea ei in momentul intreruperii alimentarii cu energie electica. De aceea SSD-urile cu memorie DRAM vin cu o baterie inclusa sau cu specificatia ca este necesara o unitate UPS.
Ca interfata, majoritatea SSDurilor, cele destinate utilizarii casnice sunt incluse si ele aici, au ca dotare din fabricatie pe cea de tip SATA.
Chiar daca mai apar mici sincope in derularea fireasca a evenimentelor sau mici latente, marea majoritate a producatorilor consacrati de astfel de dispozitive au reusit performante uluitoare in ceea ce priveste calitatea, fiabilitatea si, nu in ultimul rand, pretul SSD-urilor. Viitorul nu prea indepartat ne va aduce cu siguranta o noua miscare inovativa in ceea ce priveste mediile de stocare.